Până în secolul XI nu a existat o cronologie universală a umanităţii. Omul care a creat Istoria Lumii

În prezent, „Istoria Globală”  este un lucru obişnuit. Musulmanii, evreii şi chinezii au propriile lor calendare şi îşi sărbătoresc propriul an nou. Conform History Today, mare parte din practici, inclusiv guvernamentale, se bazează pe un singur calendar. Cu ajutorul lui pot fi convertite date din calendarul chinezesc, roman sau mayaş în aceeaşi ordine cronologică ce se află la baza istoriei Vietnamului şi Australiei, de exemplu.

Un singur calendar global ne permite să plasăm anumite evenimente pe o singură axă cronologică. Fără ea, comparaţiile temporale din diferite culturi şi relgii ar fi imposibile.

• Reacția unui ambasador francez la auzul numirii sale la București: „Catastrofă cu neputință de evitat!”
• Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”

În trecut, majoritatea ţărilor, culturilor şi grupurilor religioase au trăit după propriile calendare. Fiecare şi-a descris propriul punct de începere al istoriei, precum crearea lui Adam şi Eva sau evenimente ulterioare, de exemplu Marele Potop. La fel au făcut şi grecii sau persanii cu naşterea lui Alexandru cel Mare.

Vechii greci au pus bazele studiului istoriei şi chiar şi în prezent Herodot (484-425 î.Hr.) este încă un reprezentant al cercetării istoriei prin curiozitatea sa faţă de oameni şi culturi. În lucrările sale a explicat modul în care diferite culturi şi popoare pe care le-a vizitat şi-au păstrat propria istorie. El afirma că egiptenii menţineau o listă a 341 de generaţii de regi. Herodot sugera că toate tradiţiile sunt asemănătoare. El a fost prima persoană ce a luat în considerare nevoia unei istorii mondiale.

Istoricul Polybius (200-118 î.Hr) a scris ceea ce el numea „Istoria Universală” ce conţinea mare parte din cultura Orientului Mijlociu, dar a trecut cu vederea anumite concepte istorice şi cronologice. Astfel, el a integrat toate datele în unitatea de patru ani a Olimpiadelor. Acest lucru a făcut ca datele sale să fie înţelese de romani şi greci, dar nu puteau fi înţelese şi de celelalte popoare.

În anul 1000, un savant necunoscut din Asia Centrală (străvechiul Horezm), Abu Rayhan Muhammad al-Biruni (973-1039), a scris la numai 29 de ani o serie de lucrări privind astronomia şi geodezica. Câţiva ani mai târziu, regele Qabus îi cere lui Biruni să ofere o explicaţie asupra modului în care fiecare ţară, popor şi cultură îşi are propria cronologie.

Astfel, al-Biruni a început să studieze toate textele istorice şi religioase din Egiptul antic, Persia, Grecia şi Imperiul Roman şi să adune texte despre musulmani, creştini şi evrei. De asemenea, a corelat şi date cronologice sau istorice despre locuri şi secte mai puţin cunoscute din Asia Centrală. În cadrul lucrării, el a adăugat şi informaţii privind limbile vorbite. În cele din urmă, cartea sa Cronologia Popoarelor Străvechi era mult prea detaliată pentru a fi înţeleasă de publicul general, dar era valoroasă pentru specialişti.

Cronologia Popoarelor Străvechi/Sursă-captură Youtube

Deşi putea să scrie o lucrare accesibilă tuturor prin simpla prezentare a propriei opinii, după cum a făcut Herodot când a ales doar perspectiva grecească, Biruni a început cu presupunerea că toate culturile erau egale. Fiind matematician şi astronom, el şi-a folosit toate cunoştinţele pentru a calcula lungimea unităţilor temporale şi pentru a recalcula fiecare dată prin propriul său sistem autonom de măsurare. După nenumărate calcule el ajunge la o concluzie ce îl bulversează: toate culturile aveau propria cronologie istorică. 

Însă, al-Biruni nu a cedat şi a încercat să creeze un sistem comun de datare a evenimentelor şi a tuturor interacţiunilor dintre oameni. El a transformat şi aşezat toate informaţile într-un grafic circular. Sistemul acestuia a avut la bază cea mai precisă durată, cea a unei zile. Savantul realizează grafice după grafice în care plasează evenimente majore mondiale ale diferitelor religii şi popoare. În întreaga sa lucrare, Biruni îşi arată indignarea faţă de evenimentul creaţiei lumii, prezentat de fiecare religie. Biruni afirma că „istoria este amestecată cu minciuni”. Graficul lui al-Biruni, pe care el îl denumea o „tablă de şah”, conţinea ere, date şi intervale conform fiecărei culturi studiate.

Deşi Cronologia sa devine cunoscută în lumea islamică, abia în 1879, savantul Edward Sachau găseşte o copie a lucrării pe care o traduce în engleză. În prezent, există trei copii ale lucrării sale, una la Istanbul, una în Leiden şi a treia în cadrul Universităţii din Edinburgh. Înainte de apariţia Cronologiei lui Biruni nu exista o istorie universală.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cum suna PRIMA VOCE înregistrată în istoria omenirii – AUDIO de colecţie

Una dintre cele mai mari TRĂDĂRI din istoria românilor

Primul Război Mondial: Sunetul înregistrat la scurt timp după încheierea primei conflagraţii mondiale

Ultimii 1000 de ani din istoria Europei: cele mai mari 10 schimbări